Ceva

Ceva dulce.
Ceva frumos.
Ceva urât,spui tu.
Și urâtul e tot un fel de frumos,spun eu.
Ceva aiurea,zici.
Aiurea,asta e ceva simpatic,zic.
Te bufnește râsul.
Expresia mea se transformă din punct în semn de întrebare.
Îți reduci râsul,la un zâmbet si o privire ațintită fix.
Semnul întrebării rămâne.
Ești spontan.
Eu nu prevăd niciodata asta.
Gravitația ți-a tras pleoapele în jos.
La contact și ale mele au reușit să le urmeze exemplul.

Ești proza pe care nu am scris-o încă

Tu ești acel ceva pe care l-aș așterne pe o bucată de hârtie.Aș putea sa-ți fac portretul,dar nu aș surprinde decât una dintre expresiile tale.Aș putea să te filmez,dar nu aș rămâne decât cu unul dintre momentele tale.Așa că până la urma aș alege să te scufund în cuvinte și să dau viață personajului tău.
Aș dedica o pagină pentru fiecare zi,iar pentru cele mai bune probabil cam o mie.
Aș începe cu tine,și aș continua cu noi.Aș adăuga toate nopțile albe în care ne-am pierde în conversații ciudate și fără sens,conturate de șoapte aproape neînțelese.Am să menționez fiecare zâmbet provocat,tu mie iar eu ție,fiecare sclipire din ochii mei,făcând cunoștință cu ai tăi zilnic și fiecare dată când inima mea a sărit o bătaie la câte un gând aiurit.Am să păstrez în cerneala fiecare chimie a respirației noastre și fiecare întrepătrundere a degetelor.
Trezește-te!
Trezește-te!
Trezește-te!
Visam?
Ah,nu era doar un moment de pierdere.
Te-aș scrie,dar mă ține ceva,ști.Ai idee depre ce vorbesc?
Ești proza pe care nu am scris-o încă.Încă,pentru că încă nu te știu.