Astăzi,mă gândeam la toți oamenii pe care îi cunosc.Apoi am început să mă gândesc la toți oamenii pe care nu îi cunosc.
Îmi trecea prin minte ideea că,ar fi frumos daca aș avea pe cineva care sa îmi semene.Ar putea înțelege fiecare idee a mea,fiecare reacție,fiecare vis.Nu ar trebuii să dau o explicație a propriilor mele acțiuni,ar fi bine venite de la sine.Ma gândeam că,ar fi o experiența amuzanta,poate chiar unică.Aș avea ocazia să mă descopăr pe mine prin proprii mei ochi.Aș putea să mă judec,prin intermediul propriilor mele gânduri.
Apoi mi-am dat seama că,la cum mă cunosc pe mine,probabil m-aș plictisii teribil,pentru că nu ar fi nimic nou de descoperit.Monotonia m-ar imbăta din nou.
Ceva mai tarziu,am realizat că,deoarece îmi seamănă leit,cealalta „eu” s-ar plictisi în același stil.
Și apoi,ce?
Apoi au început să îmi treacă iar prin minte imagini ale tuturor celor pe care îi cunosc.Unii au rămas în trecut,prea puțini au rămas aici cu mine in prezent.Chiar dacă jumătate din cei rămași se vor pierde pe drum,voi avea cealaltă jumătate pentru viitor.Ocazional,momente legate de ei își fac simțită prezența:pline de zâmbete sau goale,imposibil de uitat.
M-am gandit că,păna la urmă,reușesc să mă descopăr pe mine prin proprii mei ochi.Există scânteie din mine in fiecare dintre ei.
Descopăr că,am descoperit un gram din mine,și mai descopăr că,mai am de descoperit încă o tonă și ceva.
M-am trezit in ritmul alert al picaturilor de ploaie ce se prelingeau de pe streasina casei."Noaptea trecuta a plouat." mi-am zis.Somnul profund m-a purtat pe meleaguri atat de indepartate,incat am fost separata de lumea mea monotona.Sunt treaza,dar am ochii inchisi.Pentru cateva clipe incerc sa imi pun gandurile in ordine.Ce zi este astazi?Cine poate sti,nu le-am mai tinut socoteala de la o vreme.E dimineata,sau e inca noapte?Notiunea mea legata de timp a ajuns in extrema necunoscutului.La urma urmei,ce conteaza?
Imi cuprind fata in maini,si ma asez pe marginea patului.Deschid ochii,insa razele de soare ce se strecoara pe fereasta,ma obliga sa ii inchid strans la loc.
Ma ridic,si pret de cateva clipe incerc sa imi regasesc echilibrul.Privirea mi-e incetosata,totusi imi tarasc trupul lenes de-e lungul holului.Pare interminabil.Mainile mele cauta sprijin pe suprafata neteda a peretilor.Ajung la usa de la bucatarie.E deschisa.Imi lipesc toata partea dreapta a corpului de tocul usii.Simt cum buzele mi se intind intr-un zambet prostesc.Inaintea mea sta postata,o bine cunoscuta silueta.E intoarsa cu spatele.Poarta un tricou si pantaloni largi.Cam doua numere mai mari,poate?!Fredoneaza incet in acompaniamentul de pe fundal al linistii.Sunt versuri necunoscute mie,dar ma acapareaza cu totul.Are vocea usor ragusita,dar e in regula.Oricum suna perfect.Oricum se potriveste cu dimineata.Oricum...imi place mie.
Un moment de distragere,iar silueta in haine lalai se intoarce cu fata spre mine.Isi ridica ochii castanii pentru a-i intalni pe ai mei,negrii ca noaptea.Isi arcuieste buzele intr-un zambet,ce scoate la iveala un sir de perle albe,zapezii.
"Buna dimineata,leneso!"
