Este atât de ciudat cum amintiri înecate in lacrimi,ajung mici povestioare ce plutesc în hohote de râs.
Ști momentele acelea fericite, când crezi că lumea e a ta? Ști tu,
momente în care te gândești "Oh , dar e prea perfect să se termine
dramatic."
Apoi, brusc, viața îți dă o palmă: "Trezește- te
visătorule,asta este realitatea!".Plângi, te sufoci,simți că nu o vei
mai scoate la capăt în veci.Trec zile,luni.Făra să îți dai seama după un
an sau mai mult ,realizezi că vorbești cu zâmbetul pe buze despre
momente care "au fost odata ca niciodata".
E amuzant și râzi din tot
sufletul pentru că acum nu mai ai strângeri de inimă.Te simți...ok.Da,
este un cuvânt banal,dar descrie atât de bine starea ta.
