Draga mea

   Draga mea,

poate că acestea ți se vor părea cuvinte mărețe, sau nu, dar ascultă cu atenție ce spun. Tu, ești motivul pentru care trăiesc, tu îmi dai viață , tu îmi definești existența fizică și emoțională din lumea năucă în care trăiesc. Noi ne-am născut împreună la fel cum ne vom și stinge. Mi-ai fost cea mai bună prietenă in toți acești ani. M-ai învățat minunate taine, dureroase și plăcute. M-ai facut să zâmbesc și m-ai făcut să vărs lacrimi. Chiar dacă mi-ai dăruit și lucruri amare, acum înțeleg ca erau doar lecții care aveau să ma ajute mai târziu. Cel mai important, m-ai învățat sa iubesc, lecție care mi-a arătat rețeta ideală dintre fericire și amărăciune, frumoasă în toată urâțenia sau splendoarea ei. După îndelungată vreme de  gândire, ai vrut de câteva ori să mă înveți să urăsc, dar oricât m-am străduit nu am reușit să dau de capăt acestui fapt. Cred că n-ai cum să reușești totul, uneori există și eșecuri.
Ai fost și ești o luptătoare curajoasă pentru mine, te admir. De fiecare dată când cineva a vrut să-mi curme existența, tu ai devenit scutul meu. Îmi cer iertare că le-am permis să te frângă de atâtea ori. Acum ești mai bine, știu, dar încă te mai vindeci. Ești ceva mai puternică de când te-am îmbrăcat in veșminte de piatră. Oh, cât mi-aş dori să găsesc  o piatră mai puternică.
Cel mai frumos cadou primit vreodată a fost tot de la tine. Păstrez mereu cu mine un micuț cufar cu două compartimente: unul pentru amintiri, unul pentru sentimente. Le colecționez de la început, și le prețuiesc cu mare grijă.
Draga mea inimă, ești un oaspete , dacă te pot numi așa, unic și deosebit pentru mine. De azi înainte voi încerca să fac și eu mai multe pentru binele tău, acum că am mai crescut o idee, și te înțeleg puțin mai bine. Te rog fi răbdătoare, eu voi sta permanent de veghe asupra ta.
    
             Cu dragoste,
                               a ta gazdă.