Fata cu ochii verzi

A fost odată.Cam așa începe o poveste bună.
A fost odată o fată a cărei lume era proiectată printr-o pereche de ochi cu iriși de smarald.Aceștia ardeau cu o inocența pură,învaluindu-i întreaga fire de fiecare dată când inspira si expira.
Ea,era o visătoare cu praf în ochi,praf ce dilua orice fărâmă de răutate din ceilalți.Ea,avea o putere specială ce umanitatea nu putea percepe,căci era cu infinit desupra capacității lor de întelegere.Privirea ei nu avea limite,motiv pentru care,când te privea ea nu se uita la tine.Ochii ei vedeau pâna în cel mai adânc punct situat înauntrul tău.Scotocea în pași de felină fiecare unghi,până ce într-un final găsea ceea ce căuta.Cu un simplu zâmbet scotea la inveală acel fragment de bunătate pe care îl credeai rătăcit.Restul era ceață,fiindcă ea se baza întotdeauna pe acest fragment.
Fata cu ochi verzi creștea,și continua să faurească un regat unde binele domnea.Ceea ce ea nu știa era că,mai devereme sau mai târziu oamenii mereu distrug ceea ce mintea lor nu întelege.Ea nu a văzut acest lucru apropiindu-se pentru că ochii ei au fost mereu pe jumătate orbi.Acum ei văd lumea în adevăratele sale culori.
Dar e prea târziu,amândoi s-au înecat în lacrimi.