Fragmente II

Este atât de ciudat cum amintiri înecate in lacrimi,ajung mici povestioare ce plutesc în hohote de râs.
Ști momentele acelea fericite, când crezi că lumea e a ta? Ști tu, momente în care te gândești "Oh , dar e prea perfect să se termine dramatic."

Apoi, brusc, viața îți dă o palmă: "Trezește- te visătorule,asta este realitatea!".Plângi, te sufoci,simți că nu o vei mai scoate la capăt în veci.Trec zile,luni.Făra să îți dai seama după un an sau mai mult ,realizezi că vorbești cu zâmbetul pe buze despre momente care "au fost odata ca niciodata".

E amuzant și râzi din tot sufletul pentru că acum nu mai ai strângeri de inimă.Te simți...ok.Da, este un cuvânt banal,dar descrie atât de bine starea ta.