Deep shit

Ce titlu urât, ce era în capul tău?
Nu știu, multe și nimic. 
B. ești o ciudată, de ce nu te comporți ca toată lumea? 
Habar n-am, mama natură a fost fată bună și știa că o să fac față aproape singură într-o turmă de oameni care mă vor privi cu reproș, pentru că nu înțeleg de ce nu fac ce, când, cum fac ei. 
Știu că dacă cineva citește asta, va spune că sufăr de mine, că încerc să par ce nu sunt că mă fac că nu îmi păsa că etc. etc.
TOȚI SUNTEM NIȘTE CIUDAȚI
"Văi dar cum îndrăznești să spui asta, ne bagi pe toți în aceeași oală?" ar spune plin de revoltă un oarecare. 
"Hm, dar oricum sunteți majoritatea în aceeași oală, care ar fi diferență dacă mai adaugi încă câțiva oamenii să condimenteze rețetă?
Cum mediocritatea nu înțelege ciudățenia, după cum o numește, nici eu nu cred că voi înțelege prea bine vreodată de ce oamenii aleg să fie la fel când au un infinit de posibilități din care pot alege. De ce să stai limitat la ce vezi în fața ochilor, și să nu privești și la ce ai în stânga sau dreapta? De ce să te mulțumești cu jumătăți, când oricine merită un întreg? De ce să calci în picioare fericirea altora, în loc să investești în a ta? De ce să spui "cum poate să îi placă asta sau cealaltă" sau mai știu eu ce, când tu nici măcar nu ști ce presupune? De ce să faci mereu același lucru, când poți să înveți chestii noi în fiecare zi, indiferent cât de banale? De ce să te uiți la o persoană și să o jignești, când tu nici nu ai trecut de ambalajul ei? De ce să judeci acțiunile cuiva, când tu nici nu i-ai ascultat partea de poveste? De ce să alegi să te prefaci că ești cineva, când personalitatea ta țipă după libertate?
Există un infinit de întrebări de acest gen, și un infinit de răspunsuri pe care nu le am, dar ca să revin la afrimatia mea "toți suntem niște ciudați". Fiecare e special. Fiecare e diferit. Fiecare poate fi ceea ce vrea. Numai că din fiecare doar câțiva aleg să fie ce-l taie capul, restul aleg să fie ce cred ei că ar da bine în fața celorlalți.