Să uit,să-mi amintesc

Scriu despre ei, scriu despre ele.Scriu despre vise,dorințe și ținte.Scriu despre amintiri,uneori despre viitor.Scriu despre lucruri fictive căci realitatea e prea de zi cu zi.Scriu depre fericire,fericire și fericire.
De multe ori,scriu ca să uit.Ipocriți și prefăcuți îi iau și îi aștern pe hârtie.Îi pierd între rânduri, și îi las să se hrănească cu singurătatea propozițiilor,până când eventual dispar.
Uneori scriu pentru a-mi amintii.Amintirile au o frumusețe aparte,ea nu moare niciodata și rămâne perfect neschimbată.Iau oameni iubiți și îi aștern pe o pagină diferită.Îi las în paza cuvintelor,căci nu există multe lucruri mai puternice decât ele.Încep un paragraf nou,și le las un rând liber.Aceea este libertatea lor.





P.S. Cea mai emoționantă melodie pe care am auzit-o în ultima vreme,mi-a dat o așa stare drăguță și plină de inspirație.Ed e awesome.